Nebunule frumos…

… mi-e mintea si o parte din suflet la tine… la tine in masina, in pat, in baie, langa sticla de parfum, intre costumele si camasile tale viu colorate, aproape de pielea ta aramie si respiratia calda ce ma mangaia pana dimineata tarziu… … mi-e dorul aproape de varful cutitului pentru ca doare… Si cand rup filele din calendar parca ma patrunde varful cutitului si mai tare, atat de tare inca simt in adancul meu venin… … mi-e gandul la vorbele tale staruitoare in noapte si dimineata prea tarziu…. … mi-e trupul prea rece, prea dornic si prea avid de dorinta, de posesivitatea si gelozia ta de nebun indragostit de unica femeie de pe pamant… … mi-e inima aproape de a ta? Ce ai facut cu ea nebunule frumos? O mai ai? Ai aruncat-o pe undeva! Daca “da” arunc-o acolo, aproape de tine, acolo pentru ca ea vrea sa te auda, sa te vada, sa te simta, sa te doreasca, sa te iubeasca… sa te ierte de fiecare data! Te doresc cu mintea, cu o parte din suflet, cu dorul, cu gandul, cu trupul, cu toata inima…

Efect 30…

Nu intentionez sa povestesc ceva despre mini-serialul care a rulat acum ceva vreme la Prima TV, desi recunosc ca mi-a placut “proiectul” asa cum l-a denumit Andreea pe blogul ei, si de care sincer ma atasasem in fiecare duminica seara sa-l urmaresc, si asta pentru ca m-am regasit cate putin in fiecare dintre cele 4 personaje din serial, ci despre “ceva” si mai frumos vreau sa povestesc… Nu prea stiu cum s-au simtit unii dintre voi la implinirea celor 30 de ani si asta pentru ca unii au spus ca au resimtit din plin “depresia” implinirii acestei varste, alti ca au resimtit-o ca pe o alta aniversare sau ca pe o zi oarecare, insa pentru mine a fost ceva special… Recunosc ca mi-a fost frica de “efectul” implinirii celor “30” de veri, in cazul meu, si pentru ca am vrut sa evit o oaresce :) “depresie” mi-am dorit ca cei 30 de ani sa ii implinesc asa cum imi place, adica “pe drum”…. Si iata ca la ora 7:20, exact la ora si minutul la care acum 30 de ani veneam pe lume, eram cu adevarat “pe drum”, in tren cu gandul la “dragostea mea”, caci pe ea o aveam atunci in gand si pentru ca spre “ea” ma indreptam…. Asadar, peste numai cateva ore si opriri dese ale trenului care parca ar fi vrut sa ma duca in alta parte, am ajuns la ea, “dragostea mea”… “marea”… mea dragoste… A fost o zi minunata, pe care nu cred ca am sa o uit vreodata, “efectul 30” a fost unul placut… cu parfum de mare sarata si nisip caldut, gust de sampanie dulceaga si un soare care m-a mangaiat si mi-a spus din suflet “La multi ani!”… Oare e ceva mai frumos decat sa te simti implinit si aniversat la malul marii, pe o plaja mai mult decat pustie, unde Vantul si Soarele sa iti rada si sa iti cante “multi ani traiasca” alaturi de o cupa de sampanie calduta pe a carui pahar s-au adunat cateva fire de nisip curat?… Pentru mine nu e nimic mai frumos de atat! Cum ma simt la 30?! Perfect! Cineva spunea ca “suntem consecinta alegerilor noastre” si cred pe zi ce trece ca intr-adevar asa este! Am facut cu toti alegeri si bune si mai putin bune, important este ca acum sa realizam ca din alegerile mai putin bune am invatat ceva… ceva BUN! Ma simt implinita, am o viata frumoasa, am oameni in jurul meu extrem de frumosi. Oameni de la care am invatat sa respect si sa iubesc, sa apreciez si sa stimez. Poate ca ar trebui sa ma simt “complexata” ca in viata mea nu exista o famile si un copil, dar nu cred ca sunt lucruri esentiale pe care ar TREBUI sa le AI la implinirea celor 30 de ani. Ce folos ti-ar aduce aceste lucruri daca nu ai o familie care sa te implineasca, o jumatate care sa fie asa cum iti doresti sau un copil care sa nu aibe ce sa invete si ce sa primeasca de la tine?! Si pana la urma… de ce atat graba? Decat o casnicie monotona, aplatizata, lipsita de sens si nefericita de zeci de ani, mai bine una de 5, absolut perfecta! Parerea mea! :) Poate ca eu, in comparatie cu altii, am avut nevoie de mai mult timp sa ma maturizez, sa filtrez mai mult informatiile ce au venit spre mine, sa ma “imbogatesc” mai mult, sa invat… Stiu ca toate se intampla atunci cand trebuie sa se intample si cu cine trebuie. Stiu ca sunt un om bun si ca viata imi va pregati ceva bun… Uneori si asteptarea asta are un rost, nimic nu e intamplator si nimic nu se intampla doar de dragul de a se intampla, important e sa “vezi” si sa “inveti”…. Tragand linie si adunand, nu mi-e teama sa imi privesc viata in ochi, sa merg cu capul sus pe strada sau sa imi privesc oamenii de langa mine cu respect…. Nimeni nu e perfect si nu ma asteptam ca tocmai eu sa fiu! Asadar, am 30, ma simt excelent, ma simt implinita, ma simt iubita si iubesc si eu la randul meu! Am tot ce imi doresc, imi iubesc viata asa cum este, imi respect munca si o iubesc, imi vad oamenii de langa mine ca fiind cel mai frumos cadou al vietii si ma bucur in fiecare zi de fiecare clipa pe care o traiesc, fie cu zambetul pe buze sau cu lacrimi in ochi… Am spus-o si o repet, acum cred ca fac lucrul asta si public… Daca maine as muri nu as avea nici un regret… Am trait intens, am gresit, am iertat, am iubit, am invatat, i-am invatat si pe altii, am respectat, am admirat, am vazut, am… trait si traiesc o viata minunata! :) Noroc! :)