Acest sfarsit de saptamana am vrut sa mi-l petrec acasa, la mine acasa in pat relaxata si sa joc, doar sa ma joc asta vreau ca am gasit niste jocuri dragute aici http://www.xjocuri.com/jocuri-cu-pisici.html, si asta pentru ca de cateva saptamani bune sunt tot pe drumuri.
Tutunul bata-l vina a fost singurul care m-a scos cu nasul un pic la aer. In timp ce trageam din tigara priveam peisajul asta ruginiu de printre blocuri care devine din ce in ce mai saracacios in viata si culoare.
Prin iulie cand arsita aceea abia ma lasa sa respir spuneam: “mi-e dor de iarna!”, cu aerul conditionat pornit la maxim, tin minte ca atunci ma jucam multe jocuri in doi. Acum fiecare om are ciudateniile lui, si desi recunosc ca nu am fost niciodata o admiratoare a anotimpului rece, anul acesta, in plina vara, chiar imi doream enorm sa simt zapada alba cum imi scartie sub bocanci, sa imi simt mainile inghetate si fata uscata de ger. Nu mi-as putea explica de ce imi doream asta…
Nu cred ca vom mai simti noi vreodata iernile copilariilor noastre, cu atat mai putin pe ale bunicilor si parintilor nostri.
Imi amintesc de tata care imi spunea ca in Saveni de Ialomita zapezile ajungeau pana la gard, ca abia vedea pe geam ce se intampla afara (daca se intampla ceva) si ca atunci cand faceau poteca de la usa casei pana la drum totul devenea asurzitor. Senzatia aceea pe care o da zapada abundenta. Te simteai inconjurat de o imensitate alba…Frumos!
Despre prejudecata…
Un grup de oameni de ştiinţă au pus într-o cuşcă cinci maimuţe şi în mijlocul cuştii o scară, iar deasupra scării o legătură de banane. Cînd o maimuţă se urca pe scară sa ia banane, unul dintre oamenii de ştiinţa arunca o galeată cu apă rece peste cele rămase la sol. După o vreme, cînd o maimuţă încerca să urce scările, celelalte o opreau. După mai mult timp, nici o maimuţă nu se mai suia pe scară, în ciuda tentaţiei bananelor.
Atunci, oamenii de ştiinţă au înlocuit una dintre maimuţe. Primul lucru pe care l-a făcut maimuţa nouă a fost să se urce pe scară. Dar a fost trasă înapoi de celelalte şi bătută. Oamenii de ştiinţă au înlocuit pe rînd toate maimuţele din grup. După cîteva bătai nici un membru al noului grup, nu se mai urca pe scară. În final, oamenii de ştiinţă au rămas cu cinci maimuţe care, deşi nu primiseră niciodata o baie cu apă rece, loveau maimuţele care încercau să ajungă la banane.
Dacă ar fi fost posibil ca maimuţele să fie intrebate de ce le băteau pe cele care încercau să se caţere pe scară, poate că răspunsul ar fi sunat cam aşa: “Nu stim. Lucrurile întotdeauna au fost asa, aici…
“E mult mai usor să dezintegrezi un atom decît să scapi de o prejudecată”, spunea Albert Einstein. Constatare care se potriveşte şi în cazul “maimuţelor”. :)
Atunci, oamenii de ştiinţă au înlocuit una dintre maimuţe. Primul lucru pe care l-a făcut maimuţa nouă a fost să se urce pe scară. Dar a fost trasă înapoi de celelalte şi bătută. Oamenii de ştiinţă au înlocuit pe rînd toate maimuţele din grup. După cîteva bătai nici un membru al noului grup, nu se mai urca pe scară. În final, oamenii de ştiinţă au rămas cu cinci maimuţe care, deşi nu primiseră niciodata o baie cu apă rece, loveau maimuţele care încercau să ajungă la banane.
Dacă ar fi fost posibil ca maimuţele să fie intrebate de ce le băteau pe cele care încercau să se caţere pe scară, poate că răspunsul ar fi sunat cam aşa: “Nu stim. Lucrurile întotdeauna au fost asa, aici…
“E mult mai usor să dezintegrezi un atom decît să scapi de o prejudecată”, spunea Albert Einstein. Constatare care se potriveşte şi în cazul “maimuţelor”. :)
Hundertwasser… de Bucuresti
…sau cladirea colorata invelita in cioburi
In nordul Bucurestiului a aparut recent o cladire de birouri total atipica pentru capitala noastra.
Cu o fatada colorata vesel, in galben, albastru, portocaliu si caramiziu, Hundertwasser House Bucuresti este creatia si proprietatea Sandei Maican, profesoara la Facultatea de Electronica a Politehnicii Bucuresti.
De la bun inceput, Maican si-a spus ca nu vrea sa construiasca un colos din sticla deoarece prefera o structura clasica din beton, mai rezistenta la cutremure.
“Iar atunci am zis hai sa fie ceva mai special, ca altfel ar arata ca o scoala”.
Sursele de inspiratie au fost culorile vii, liniile ondulate si rotunjimile folosite de arhitectul austriac Friedensreich Hundertwasser si de spaniolul Antonio Gaudi.
“Am fost in Viena de mai multe ori. Am vazut, mi-a placut, erau tot timpul turisti pe acolo, era ceva interesant. Am fost si in Barcelona si ideea a fost ca asa ceva ar putea fi realizat si in Romania”.
Intrarea principala in cladire
Arhitectii pe care i-a contactat in legatura cu o cladire in stil Hundertwasser au refuzat sa se ocupe si de partea de ornamente, ci doar de proiectare, de spatii si de volume. A primit consultanta de la o firma de constructii, insa ideile i-au apartinut ei si catorva artisti plastici care s-au ocupat de fatada si de detalii.
“N-am dat chix. Pentru ca putea sa iasa un kitsch mare. De exemplu, daca patratele colorate nu ar fi fost separate de un brau mai inchis la culoare, din cioburi de faianta, fatada nu ar fi aratat deloc bine. Braul le diferentiaza, le subliniaza, imediat se imbunatateste aspectul”, spune Sanda Maican.
Muncitorii fata in fata cu Hundertwasser: “Rade lumea de noi”
Aceste brauri au fost facute din cioburi de la placi de faianta sparte.
“In naivitatea mea, ma gandeam ca ii dai drumul de la o anumita inaltime si se sparge. Aiurea. Cand ii dai drumul, se fac numai aschii mici. Se duce toata placa, o pierzi pe toata. Si pana la urma s-a descoperit o tehnologie de spargere prin lovire a doua placi una de alta. Si baietii au prins o manualitate si loveau in asa fel incat sa sparga cioburi mari, sa nu se piarda mult material. Altfel, nu gasesti cioburi de aceeasi culoare, de formele astea”.
Cei cinci muncitori care au lucrat timp de opt luni de zile la fatada au fost scoliti pe santier cum sa vopseasca si sa monteze bucatile de faianta. Formele ondulate ale copertinei (partea de sus a
cladirii) le-au dat insa ceva bataie de cap.
“Eram jos si le spuneam: Acolo cobori cu 25 de centimetri”.
“Doamna, rad vecinii de noi. Rade lumea ca nu stim meserie”.
Si cand au terminat ziceau: “Nu mai stim sa lucram dupa vechiul sistem”.
I-am cam scos putin din meserie si a fost o lupta pana au invatat”, isi aminteste Sanda Maican.
Baia pentru persoane cu dizabilitati din Hundertwasser House Bucuresti
“Fara bufnite pe pereti”
Pentru alegerea vopselelor s-au facut zeci de probe, iar culorile au fost temperate pe calculator astfel incat sa nu fie tipatoare. Sanda Maican s-a ocupat si de ornamentele din interior.
La o toaleta de la parter a vrut sa puna o bufnita din cioburi de faianta, gandindu-se ca ea simbolizeaza intelepciunea. Insa la romani aduce ghinion, asa ca toata lumea, de la agenti imobiliari la muncitori, au insistat sa o schimbe. Pana la urma, a facut o lebada.
Holul de la intrarea principala
Fantezia a avut si ea limitele sale.
Desi Hundertwasser a folosit si podele denivelate in interiorul cladirilor, Maican a preferat sa nu mearga atat de departe cu experiementele.
“Am fost acolo (la Viena-n .r.) si unor persoane li s-a facut rau, au avut ameteala de la denivelare. Si atunci noi am facut denivelari numai in anumite zone mai ascunse deoarece aici vine multa lume si nu stii ce sensibilitati are fiecare”.
Reactiile oamenilor cand dau cu ochii de cladire sunt diferite. “Se uita, se intorc, fotografiaza. Unora nu le place deloc. Oricum, e ceva care nu te lasa indiferent, asta e clar. E o cladire care pentru a fi apreciata presupune un anumit grad de cultura, de umblat prin lume, de vazut una, alta. Si am avut situatie cu un patron roman, cu trei fabrici, care voia sa cumpere 1.000 de metri. Agenţia ne-a spus ca are banii si maine cumpara. Cand a venit, nici nu a vrut sa intre in cladire.
A oprit la coltul strazii si a spus “Aaa, mie nu mi trebuie cladirea asta”".
O “cladire verde”
Constructia cladirii a inceput in 2006, iar ultimele finisaje la exterior au fost facute in acest an. Investitia totala de pana acum a sarit de 10 milioane de euro, dar Sanda Maican spune ca mai au de lucru. La final, pe acoperis vor fi terase – gradina cu copaci, un restaurant – cafeterie si un teren de sport reconfigurabil.
Primii chiriasi s-au mutat in cladire la inceputul lunii septembrie 2010.
Cladirea este una “verde”, deoarece pierde foarte putina caldura si energie. In timpul zilei este inconjurata de soare de jur imprejur astfel incat vara nu este nevoie de iluminat electric. Se deschid toate ferestrele, astfel incat sase luni pe an nu este nevoie de aparatele de aer conditionat. Aparatura este toata cu consum redus, iar lumina se stinge automat cand angajatii pleaca acasa. Ferestrele cladirii au marimi si forme diferite pentru a nu contrasta cu vopseaua aplicata neregulat.
O portie sanatoasa de Ingeri si Galusti…
Suna telefonul. Sa sune! Au trecut deja 2 luni jumate de cand nu ai mai sunat. Am asteptat si eu, asteapta si tu. Oi fi murit. Imi pasa, dar nu prea. Asta e viata…”mortii se-mput, iar vii…exact!” Ma uit la telefon si-l vad cum vibreaza si se misca in cercuri concentrice. “Hey, ma concentrez, nu ma deranja! Nu tu! Nu acum!”, imi zic in gand.
Lucram la ceva in ziua aia sau ma faceam ca lucrez, nici nu-mi mai amintesc. Stiu doar ca era destul de multa lume in jurul meu, iar melodia noua a telefonului pe care mi-o alesesem cu o seara inainte perturba linistea apasatoare. Toti ochii lor imi priveau indiferenta fata de bietul telefon ce se invartea pe birou. Rahat! Ridic telefonul si vad ca numarul nu este unul cunoscut pentru ca altfel inteligentul meu telefon mi-ar fi aratat, nu? Doar e jobul lui! “Foarte tare numarul!” imi spun in minte, un sir de 2…222 asociez cu ZZZ – sfarsitul sfarsitului, 2 – dualitate, viata dubla, personalitate dubla, pereche, hmm?! Interesant! Raspund. Si aud o voce simpatica spunandu-mi “Saru’mana!”. Imi dau seama cine e si intreb: “Cum ai facut rost de numarul meu?” la care raspunsul a fost: “Pai te pui cu dracu’?” Daca as fi stiut…
Era toamna, dar prea vara ca sa fie toamna. Ma vanai, asa crezi tu. Eu te vanam de mai mult timp. Numa’ ca eu am tolba, tu sagetile, asta a fost diferenta. Natura, simpla natura.
Duminica. Ploaie. Aparat foto. Bere neagra. Clatite. Ras isteric. Ploaie. O masina ciudata. Glume de prost gust. Ploaie. Nunta. Iar poze. Ploaie. Ruj rosu si parul prea cret, de la poaie. Parc. Verde, prea verde, doar era ploaie afara. Te vad. De fapt eu te-am chemat, tu te-ai codit, dar ai venit, mai bine ramaneai. Stiai tu!
Simt cand te vad ca ma topesc, rosesc, ma fastacesc, habar n-am de ce, poate pentru ca tu ai sagetile si eu tolba, d-asta ? Vorbesc aiurea, zambesc aiurea. Ma pierd.
E unu noaptea. Au trecut 5 ore in prezenta ta si nu ma satur sa te privesc si totusi nu o fac. Dupa doar 2 ore sunt geloasa. Nu stii! Vreau tigari, dar uit, tu nu. Apreciez. E noapte, e tarziu, cam prea tarziu. Maine ma duc la birou. Si ce daca? Nu mi-e somn deloc. Imi place. Imi mangai parul suvita cu suvita. Ma mangai prea tandru. Imi place, imi place prea mult. Ai ceva magic, dar eu iubesc. Iubesc pe altul. Vreau sa te sarut, tu nu! Doar ma privesti. Imi place cum ma privesti. Mi-as fi dorit sa fac dragoste cu tine atunci acolo pe canapeaua aia rupta. Sa vad candelabrul ala fumuriu deasupra-mi si sa te simt. Sa ma ridic de langa tine si sa plec. Vedeam rosu, totul era rosu in jur. Ai ceva magic! Ma innebunesti si totusi doar taci si atat. Conduci si taci. Taci. De ce taci? Ma saruti timid si imi spui “Noapte buna!”
Ingerii au aripi si pot zbura. Fa-ma sa zbor! Sufla pe aripile mele sa vezi, pot sa zbor, vreau sa zbor din nou. Sufla!
“Ne vedem maine!”…
Si zilele trec…te vad, imi placi azi, ieri imi venea sa te plesnesc, ma enervezi, ma iriti, am nevoie de lamaie sa te diger. Vorbesti mult. Ma enervezi! Taci mult. Ma enervezi si mai mult! Ma topesc cand te vad. Nu stii, nu vreau sa stii.
Te astept. In fiecare seara te astept. E trecut de 12 si te astept. Mirosi frumos. Iti spun. Te ranesc. Trebuia, crede-ma trebuia sa o fac. Plang. Stii ca plang! Ura. Lacrimi. Ura. Vorbe care dor. Stiu.
“Fa-ma sa uit! Fa-ma sa te iubesc! Cum vrei si tu si eu vreau sa te iubesc” Pacat ca nu am curajul sa-ti spun nimic din ceea ce gandesc. Vreau doar sa pleci si atat. Dar nu, ramai. Ramai si tragi din tigara, nu mai stiu a cata tigara. Ai vrea sa pleci si nu o faci.
Plang. Ne impacam. Te razbuni. Ne ceartam. Ne impacam, din nou…
“Ai sa regreti!” Regret. Acum recunosc ca regret…
Iar vorbe. Lacrimi. Indiferenta. Durere. Razbunare. Cearta. Ura. Razbunare.
A doua zi vreau sa nu ma mai suni, dar suni, stiam ca ai sa suni, de fapt imi doream sa suni. Esti frumos! In dimineata asta esti frumos. Camasa ta imi place, dar nu-ti spun, n-are rost. Vreau sa te imbratisez si sa te sarut, dar cana de cafea e parca o bariera intre noi doi. Si lumea… ce ar zice atata lume? “Doamna si Vagabondul”. Imi place camasa ta. Culoarea te prinde. Esti frumos. Imi plac ochii tai, desi nu ma mai privesc frumos, un pic ei ma urasc. I-am ranit! Stiu. Era sa te pierd aseara si te-am pierdut, si stiu, dar n-am vrut decat sa ma inveti sa iubesc din nou, sa te iubesc.
Imagine in oglinda…tu si eu…la fel…
Aer. Prea mult aer. Avem nevoie de el. Eu am vrut aer, tu cred ca nu! Te simt aproape din nou, nu stii. Te doresc, ca in prima noapte.
Privesc. Te privesc. Canti, esti vesel sau fericit ? Cred ca fericit, mult prea fericit. Vorbim. Ma simti. Nu sunt in regula. Cum naiba ma simti? Imi aprind tigara. Fumez. Te fumez. Diseara o sa te fumez! Vin. Bun vin. Carti de joc. Poker. Parfum. Semn particular. Esti al meu! Atat de tandru, atat de cald, atat de bun. Adorm. Adorm in parfumul tau. In bratele tale adorm… prima oara si e atat de bine! Dimineata. Eu n-am fost a ta si stii. Te-am pierdut, desi nu as fi vrut asta, insa nu stii…
Galusti si Ingeri. Portii mari sau mici dupa preferinta. Ingerii pot zbura. Sufla sa vezi!
Minti. Prea mult minti! De ce? De ce ma minti? Eu n-am mintit!
Zile lungi, nopti si mai lungi. Galusti, atat. Esti al meu? Eu sunt din ce in ce mai mult a ta, degeaba. Iar Galusti.
Surpriza!
Deloc placuta, alt decor, niste oameni care mi te-au furat. Doua zile ai fi fost al meu, dar poate doar eu vroiam asta, tu nu. Cearta, iar cearta. “Realizezi cat imi esti de draga?” Oare? Nu pot sa te cred pentru ca simt ca ma minti. De ce ma minti? Plecam. Gelozie. Esti gelos si imi place. Ma hranesc cu ura ta, cu posesivitatea si cu gelozia ta. O fac special! Stiu c-am sa te pierd! Si ce daca!
Esti singurul tren din viata mea in care nu vreau sa ma urc! Ma mint deja. Nu vreau sa ma mai mint!
Sunt luni de cand lipsesti.
Sunt Inger acum, iar tu nu-mi mai vinzi Galusti…
Iubesc. Pe tine, dar nu stii. Stii, dar nu vrei sa stii.
Te vrea Ingerul tau, te vrea doar pentru el, dar probabil acum vinzi Galusti pentru altcineva…
Lucram la ceva in ziua aia sau ma faceam ca lucrez, nici nu-mi mai amintesc. Stiu doar ca era destul de multa lume in jurul meu, iar melodia noua a telefonului pe care mi-o alesesem cu o seara inainte perturba linistea apasatoare. Toti ochii lor imi priveau indiferenta fata de bietul telefon ce se invartea pe birou. Rahat! Ridic telefonul si vad ca numarul nu este unul cunoscut pentru ca altfel inteligentul meu telefon mi-ar fi aratat, nu? Doar e jobul lui! “Foarte tare numarul!” imi spun in minte, un sir de 2…222 asociez cu ZZZ – sfarsitul sfarsitului, 2 – dualitate, viata dubla, personalitate dubla, pereche, hmm?! Interesant! Raspund. Si aud o voce simpatica spunandu-mi “Saru’mana!”. Imi dau seama cine e si intreb: “Cum ai facut rost de numarul meu?” la care raspunsul a fost: “Pai te pui cu dracu’?” Daca as fi stiut…
Era toamna, dar prea vara ca sa fie toamna. Ma vanai, asa crezi tu. Eu te vanam de mai mult timp. Numa’ ca eu am tolba, tu sagetile, asta a fost diferenta. Natura, simpla natura.
Duminica. Ploaie. Aparat foto. Bere neagra. Clatite. Ras isteric. Ploaie. O masina ciudata. Glume de prost gust. Ploaie. Nunta. Iar poze. Ploaie. Ruj rosu si parul prea cret, de la poaie. Parc. Verde, prea verde, doar era ploaie afara. Te vad. De fapt eu te-am chemat, tu te-ai codit, dar ai venit, mai bine ramaneai. Stiai tu!
Simt cand te vad ca ma topesc, rosesc, ma fastacesc, habar n-am de ce, poate pentru ca tu ai sagetile si eu tolba, d-asta ? Vorbesc aiurea, zambesc aiurea. Ma pierd.
E unu noaptea. Au trecut 5 ore in prezenta ta si nu ma satur sa te privesc si totusi nu o fac. Dupa doar 2 ore sunt geloasa. Nu stii! Vreau tigari, dar uit, tu nu. Apreciez. E noapte, e tarziu, cam prea tarziu. Maine ma duc la birou. Si ce daca? Nu mi-e somn deloc. Imi place. Imi mangai parul suvita cu suvita. Ma mangai prea tandru. Imi place, imi place prea mult. Ai ceva magic, dar eu iubesc. Iubesc pe altul. Vreau sa te sarut, tu nu! Doar ma privesti. Imi place cum ma privesti. Mi-as fi dorit sa fac dragoste cu tine atunci acolo pe canapeaua aia rupta. Sa vad candelabrul ala fumuriu deasupra-mi si sa te simt. Sa ma ridic de langa tine si sa plec. Vedeam rosu, totul era rosu in jur. Ai ceva magic! Ma innebunesti si totusi doar taci si atat. Conduci si taci. Taci. De ce taci? Ma saruti timid si imi spui “Noapte buna!”
Ingerii au aripi si pot zbura. Fa-ma sa zbor! Sufla pe aripile mele sa vezi, pot sa zbor, vreau sa zbor din nou. Sufla!
“Ne vedem maine!”…
Si zilele trec…te vad, imi placi azi, ieri imi venea sa te plesnesc, ma enervezi, ma iriti, am nevoie de lamaie sa te diger. Vorbesti mult. Ma enervezi! Taci mult. Ma enervezi si mai mult! Ma topesc cand te vad. Nu stii, nu vreau sa stii.
Te astept. In fiecare seara te astept. E trecut de 12 si te astept. Mirosi frumos. Iti spun. Te ranesc. Trebuia, crede-ma trebuia sa o fac. Plang. Stii ca plang! Ura. Lacrimi. Ura. Vorbe care dor. Stiu.
“Fa-ma sa uit! Fa-ma sa te iubesc! Cum vrei si tu si eu vreau sa te iubesc” Pacat ca nu am curajul sa-ti spun nimic din ceea ce gandesc. Vreau doar sa pleci si atat. Dar nu, ramai. Ramai si tragi din tigara, nu mai stiu a cata tigara. Ai vrea sa pleci si nu o faci.
Plang. Ne impacam. Te razbuni. Ne ceartam. Ne impacam, din nou…
“Ai sa regreti!” Regret. Acum recunosc ca regret…
Iar vorbe. Lacrimi. Indiferenta. Durere. Razbunare. Cearta. Ura. Razbunare.
A doua zi vreau sa nu ma mai suni, dar suni, stiam ca ai sa suni, de fapt imi doream sa suni. Esti frumos! In dimineata asta esti frumos. Camasa ta imi place, dar nu-ti spun, n-are rost. Vreau sa te imbratisez si sa te sarut, dar cana de cafea e parca o bariera intre noi doi. Si lumea… ce ar zice atata lume? “Doamna si Vagabondul”. Imi place camasa ta. Culoarea te prinde. Esti frumos. Imi plac ochii tai, desi nu ma mai privesc frumos, un pic ei ma urasc. I-am ranit! Stiu. Era sa te pierd aseara si te-am pierdut, si stiu, dar n-am vrut decat sa ma inveti sa iubesc din nou, sa te iubesc.
Imagine in oglinda…tu si eu…la fel…
Aer. Prea mult aer. Avem nevoie de el. Eu am vrut aer, tu cred ca nu! Te simt aproape din nou, nu stii. Te doresc, ca in prima noapte.
Privesc. Te privesc. Canti, esti vesel sau fericit ? Cred ca fericit, mult prea fericit. Vorbim. Ma simti. Nu sunt in regula. Cum naiba ma simti? Imi aprind tigara. Fumez. Te fumez. Diseara o sa te fumez! Vin. Bun vin. Carti de joc. Poker. Parfum. Semn particular. Esti al meu! Atat de tandru, atat de cald, atat de bun. Adorm. Adorm in parfumul tau. In bratele tale adorm… prima oara si e atat de bine! Dimineata. Eu n-am fost a ta si stii. Te-am pierdut, desi nu as fi vrut asta, insa nu stii…
Galusti si Ingeri. Portii mari sau mici dupa preferinta. Ingerii pot zbura. Sufla sa vezi!
Minti. Prea mult minti! De ce? De ce ma minti? Eu n-am mintit!
Zile lungi, nopti si mai lungi. Galusti, atat. Esti al meu? Eu sunt din ce in ce mai mult a ta, degeaba. Iar Galusti.
Surpriza!
Deloc placuta, alt decor, niste oameni care mi te-au furat. Doua zile ai fi fost al meu, dar poate doar eu vroiam asta, tu nu. Cearta, iar cearta. “Realizezi cat imi esti de draga?” Oare? Nu pot sa te cred pentru ca simt ca ma minti. De ce ma minti? Plecam. Gelozie. Esti gelos si imi place. Ma hranesc cu ura ta, cu posesivitatea si cu gelozia ta. O fac special! Stiu c-am sa te pierd! Si ce daca!
Esti singurul tren din viata mea in care nu vreau sa ma urc! Ma mint deja. Nu vreau sa ma mai mint!
Sunt luni de cand lipsesti.
Sunt Inger acum, iar tu nu-mi mai vinzi Galusti…
Iubesc. Pe tine, dar nu stii. Stii, dar nu vrei sa stii.
Te vrea Ingerul tau, te vrea doar pentru el, dar probabil acum vinzi Galusti pentru altcineva…
La tine pe obraz…
Ai stat vreodata la el pe obraz? Si ce ai simtit? Caldura? Raceala? Siguranta sau ce?
Dar el ce a simtit cand fruntea ta i-a atins obrazul? Alint? Copilarie? Joaca? Prefacere sau ce?
Momentele de ratacire prin ganduri si nesiguranta sentimentelor te fac sa iti apropi fruntea de obrazul lui sau momentele de tandrete? Sau si una si alta?!
Fruntea mea la el pe obraz e doar o atingere usoara, imposibil de ascuns, lipsita de pudoare si totusi atat de incarcata de energie. Un gest ce poate fi tradus in mii de cuvinte!
Vreau sa ma saruti! Si daca vreau sa ma saruti si nu stiu cum sa-ti spun imi asez fruntea la tine pe obraz, iar tu din instinct imi vei saruta fruntea , apoi obrazul si apoi buzele. E primul sarut al oameniilor care isi respecta trairile de inceput.
Vreau sa te simt! Si daca imi asez fruntea la tine pe obraz iti voi cunoaste textura pielii. Imi place sa fac asta pentru ca asa voi stii ce-am sa sarut cu patos in prima noapte ce se va face zi pentru noi doi. Ce-am sa sarut in fiecare noapte pana cand nu voi mai fi…
Vreau sa te aud! Iti aud soaptele timide cand imi asez fruntea la tine pe obraz, iar mintea mea spera ca le va retine. Soaptele acestea timide sa mi le spui mereu, chiar si atunci cand nu merit sa le aud, asa ai sa ma faci sa realizez ca ti-am gresit!
Vreau sa ma asculti! Imi auzi gandurile cand iti lasi obrazul atins de fruntea mea? Poate ca nu-ti place ce auzi! Sau iti place? Orice gand ti-l spun sa stii ca e curat. Sunt ganduri incarcate de incredere si dorinta de mai bine. Asculta-le si nu zambi, gandurile mele nu sunt glume.
Imi place obrazul tau pentru ca e al meu oricand. Nu am nevoie de intimitate ca sa il simt. Ma apropi subtil de tine si atat.
Cand mi-e rau trebuie doar sa imi asez incet fruntea la tine pe obraz si mi-e bine.
Cand ochii mei verzi plang imi asez usor funtea la tine pe obraz, iar caldura lui seaca oricate lacrimi as avea.
Cand gresesc, ma alint asezandu-mi fruntea la tine pe obraz, iar tu ma ierti cu un sarut pe frunte.
Cand esti al meu obrazul tau imi atinge uneori fruntea pentru am sterge sudoarea pasiunii.
Cand adorm in bratele tale imi asez fruntea la tine pe obraz pentru a-ti incredinta visele, dorintele si temerile.
Ti-am spus oare cat de bine e la tine pe obraz?
Dar el ce a simtit cand fruntea ta i-a atins obrazul? Alint? Copilarie? Joaca? Prefacere sau ce?
Momentele de ratacire prin ganduri si nesiguranta sentimentelor te fac sa iti apropi fruntea de obrazul lui sau momentele de tandrete? Sau si una si alta?!
Fruntea mea la el pe obraz e doar o atingere usoara, imposibil de ascuns, lipsita de pudoare si totusi atat de incarcata de energie. Un gest ce poate fi tradus in mii de cuvinte!
Vreau sa ma saruti! Si daca vreau sa ma saruti si nu stiu cum sa-ti spun imi asez fruntea la tine pe obraz, iar tu din instinct imi vei saruta fruntea , apoi obrazul si apoi buzele. E primul sarut al oameniilor care isi respecta trairile de inceput.
Vreau sa te simt! Si daca imi asez fruntea la tine pe obraz iti voi cunoaste textura pielii. Imi place sa fac asta pentru ca asa voi stii ce-am sa sarut cu patos in prima noapte ce se va face zi pentru noi doi. Ce-am sa sarut in fiecare noapte pana cand nu voi mai fi…
Vreau sa te aud! Iti aud soaptele timide cand imi asez fruntea la tine pe obraz, iar mintea mea spera ca le va retine. Soaptele acestea timide sa mi le spui mereu, chiar si atunci cand nu merit sa le aud, asa ai sa ma faci sa realizez ca ti-am gresit!
Vreau sa ma asculti! Imi auzi gandurile cand iti lasi obrazul atins de fruntea mea? Poate ca nu-ti place ce auzi! Sau iti place? Orice gand ti-l spun sa stii ca e curat. Sunt ganduri incarcate de incredere si dorinta de mai bine. Asculta-le si nu zambi, gandurile mele nu sunt glume.
Imi place obrazul tau pentru ca e al meu oricand. Nu am nevoie de intimitate ca sa il simt. Ma apropi subtil de tine si atat.
Cand mi-e rau trebuie doar sa imi asez incet fruntea la tine pe obraz si mi-e bine.
Cand ochii mei verzi plang imi asez usor funtea la tine pe obraz, iar caldura lui seaca oricate lacrimi as avea.
Cand gresesc, ma alint asezandu-mi fruntea la tine pe obraz, iar tu ma ierti cu un sarut pe frunte.
Cand esti al meu obrazul tau imi atinge uneori fruntea pentru am sterge sudoarea pasiunii.
Cand adorm in bratele tale imi asez fruntea la tine pe obraz pentru a-ti incredinta visele, dorintele si temerile.
Ti-am spus oare cat de bine e la tine pe obraz?
Schäßburg…
…in germana …in dialectul sasesc Schäsbrich sau Šesburχ …in maghiara Segesvár…in latina Saxoburgum
…Sighisoara sau orasul din inima tarii care impresineaza mii si mii de turisti an de an fie ei straini sau romani… un oras plin de mister si poveste pentru care cuvintele nu sunt suficiente pentru al descrie si de prisos atunci cand vrei sa iti exprimi trairile si sentimentele ce ti le ofera trecerea prin acest oras…
Privind stradutele inguste si cladirile construite parca din bucati mari de turta dulce colorata, traiesti tot timpul cu senzatia ca ori pe prima strada pe care vei intra sau la geamul uneia dintre cladiri vei zari pana la urma o printesa cu parul lung si corliontat, cu ochi mari si albastri desenati parca perfect pe un ten imaculat, stransa puternic de bratele unui print si el nespus de frumos…
Sau de ce sa fim ridicoli si sa nu recunoastem ca o data ajunsi in Sighisoara cu toti parca ne dorim ca macar pentru o clipa sa fim printi si printese…curtate sau curtenitori, cucerite sau cuceritori…indragostiti si invingatori pierduti in saruturi magice…
Cate locuri minunate poti vizita in Sighisoara? :P
Pai sa enumeram: Turnul Tabacarilor, Turnul Macelarilor, Turnul Fierarilor, Turnul Cositoarelor, Scoala din deal, Biserica Manastirii, Piata Centrala, Piata Boema, Casa Venetiana, Cetatea Sighisoara, Biserica Leprosilor, Casa Vlad Dracul, Turnul cu ceas, Monumentul “La Chip”, Turnul Cizmarilor, Casa cu cerb, Scara Scolarilor, Muzeul de Tortura…si cate or mai fi si pe care inca nu am reusit sa le vizitez…inca, dar mai e timp… :)
Scara acoperita sau Scara scolarilor… Sasii au construit acesta scara pentru protejarea copiilor, care urmau aceasta cale spre scoala, Scola din deal. Scara a fost construita in 1662 si era alcatuita din 300 de trepte protejate de un acoperis. In urma modificarilor din 1849 au ramas doar 175 de trepte. Treptele sunt in seturi de cate 6, simbolizand sase zile ale saptamanii, a saptea o portiune mai mare fiind duminica de rugaciune si de odihna.
O legenda spune ca daca doriti sa va incercati sotii trebuie sa va sarutati pe 176 de trepte acoperite. Sa-i spuneti numele pe fiecare treapta. Din cauza sarutului, orice barbat din lumea asta pe scara 54-55 va spune alt nume decat numele vostru. Daca nu stie sa dea replica “Am vrut sa vad cum reactionezi, sa te cunosc mai bine.” lasati-l. Daca stie sa dea aceasta replica, pastrati-l de barbat. Se descurca cu celalalte. Daca totusi sunteti casatorit, folositi pseudonime precum “Frunzulita mea”, “Copacelul meu” sau “Pasaricuta mea”. Cum vreti! Am zis! :)
Turnul cu ceas… In varful Turnului cu ceas, se afla Cocosul care se spune ca este barometrul cetatii – cel care anunta starea vremii. Daca ciocul Cocosului este indreptat spre Cetate trebuie sa fie vreme frumoasa. Daca el se indreapta spre orasul de jos, este vreme ploioasa. Daca sta intr-o parte, este vreme nefavorabila… Am zis!
Ma opresc aici cu descrierea locurilor minunate ale Sighisoarei pentru ca prefer sa va indemn din nou la plimbaceala.
In 3 – 4 ore ajungeti in Sighisoara fie cu trenul, fie cu masina… drumul este excelent din Brasov pornind… :) :D
…Sighisoara sau orasul din inima tarii care impresineaza mii si mii de turisti an de an fie ei straini sau romani… un oras plin de mister si poveste pentru care cuvintele nu sunt suficiente pentru al descrie si de prisos atunci cand vrei sa iti exprimi trairile si sentimentele ce ti le ofera trecerea prin acest oras…
Privind stradutele inguste si cladirile construite parca din bucati mari de turta dulce colorata, traiesti tot timpul cu senzatia ca ori pe prima strada pe care vei intra sau la geamul uneia dintre cladiri vei zari pana la urma o printesa cu parul lung si corliontat, cu ochi mari si albastri desenati parca perfect pe un ten imaculat, stransa puternic de bratele unui print si el nespus de frumos…
Sau de ce sa fim ridicoli si sa nu recunoastem ca o data ajunsi in Sighisoara cu toti parca ne dorim ca macar pentru o clipa sa fim printi si printese…curtate sau curtenitori, cucerite sau cuceritori…indragostiti si invingatori pierduti in saruturi magice…
Cate locuri minunate poti vizita in Sighisoara? :P
Pai sa enumeram: Turnul Tabacarilor, Turnul Macelarilor, Turnul Fierarilor, Turnul Cositoarelor, Scoala din deal, Biserica Manastirii, Piata Centrala, Piata Boema, Casa Venetiana, Cetatea Sighisoara, Biserica Leprosilor, Casa Vlad Dracul, Turnul cu ceas, Monumentul “La Chip”, Turnul Cizmarilor, Casa cu cerb, Scara Scolarilor, Muzeul de Tortura…si cate or mai fi si pe care inca nu am reusit sa le vizitez…inca, dar mai e timp… :)
Scara acoperita sau Scara scolarilor… Sasii au construit acesta scara pentru protejarea copiilor, care urmau aceasta cale spre scoala, Scola din deal. Scara a fost construita in 1662 si era alcatuita din 300 de trepte protejate de un acoperis. In urma modificarilor din 1849 au ramas doar 175 de trepte. Treptele sunt in seturi de cate 6, simbolizand sase zile ale saptamanii, a saptea o portiune mai mare fiind duminica de rugaciune si de odihna.
O legenda spune ca daca doriti sa va incercati sotii trebuie sa va sarutati pe 176 de trepte acoperite. Sa-i spuneti numele pe fiecare treapta. Din cauza sarutului, orice barbat din lumea asta pe scara 54-55 va spune alt nume decat numele vostru. Daca nu stie sa dea replica “Am vrut sa vad cum reactionezi, sa te cunosc mai bine.” lasati-l. Daca stie sa dea aceasta replica, pastrati-l de barbat. Se descurca cu celalalte. Daca totusi sunteti casatorit, folositi pseudonime precum “Frunzulita mea”, “Copacelul meu” sau “Pasaricuta mea”. Cum vreti! Am zis! :)
Turnul cu ceas… In varful Turnului cu ceas, se afla Cocosul care se spune ca este barometrul cetatii – cel care anunta starea vremii. Daca ciocul Cocosului este indreptat spre Cetate trebuie sa fie vreme frumoasa. Daca el se indreapta spre orasul de jos, este vreme ploioasa. Daca sta intr-o parte, este vreme nefavorabila… Am zis!
Ma opresc aici cu descrierea locurilor minunate ale Sighisoarei pentru ca prefer sa va indemn din nou la plimbaceala.
In 3 – 4 ore ajungeti in Sighisoara fie cu trenul, fie cu masina… drumul este excelent din Brasov pornind… :) :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)