Banii fac pamantul sa se invarta?!

In fiecare zi..BANI!!! Lumea se invarte dupa bani! Totul pana la bani! Constat pe zi ce trece, ca in lumea de azi, fara bani in buzunar esti un om mort! In fiecare dimineata cand plec spre birou, ultimul lucru pe care il fac cand ies usa este sa ma gandesc” “mi-am luat portofelul?!”… :( Candva eram dependenta de telefon… Daca plecam de acasa si nu-l aveam ma simteam muta, inutila, singura, fara prieteni si chiar orfana… Normal doar vorba cantecului cu un telefon poti sa ajugi sus sau jos, intr-o secunda! ;) Si toate astea pana cand intr-o zi l-am uitat acasa… Mi-a fost greu, dar nu imposibil! Cred ca fiecare dintre voi care din pura intamplare si-a uitat acasa telefonul, in ziua aceea si-a auzit telefonul sunand de mii de ori. A bagat mana in buzunar de mii si mii de ori, crezand ca vibreaza si sigur e ceva important la capatul celalalt al firului. Asa am simtit si eu atunci, insa am constat la sfarsitul zilei ca nu mi-a fost imposibil sa traiesc… Insa povestea cu portofelul uitat pe cuierul de la intrare ma sperie teribil, pentru ca de cand ies pe usa am constat ca pana ajung la birou nu fac altceva decat sa impart bani… si macar daca as face gesturi de caritate! :( Primul pas la chioscul din coltul strazii de unde imi cumpar in fiecare dimineata tigarile mentolate, al doilea pas biletul de tramvai, apoi cartela de metrou, diverse prostioare pline de E-uri cumparate in graba de la alt chiosc de la metrou. Acum mai nou pana la birou, fac in fiecare dimineata o targuiala cu taximetristii de la Pipera care sa ma duca pana in Tunari. Nici unul nu mai merge pe aparat, cred ca s-a demodat, saracul. Tuturor tre sa le platesti si cursa inapoi, ca vai Doamne se introrc ei singuri inapoi fara client… :( In fine, ajunsa la birou, cafea - si asta vrea bani, ca e pe monede… Apa minerala, si ea tot pe bani, de la tonomat… Citesti cateva mailuri, modifici niste prezentari, o sedinta fugitiva si vine pranzul si el tot pe bani. Am trecut de jumatatea zilei. Pachetul de tigari se apropie de final. Asta e! Om vedea noi mai tarziu ce discutie om avea cu plamanii, dar acum fumam. Parca dupa masa ar mai merge o cafea, iar bani. Sfarsit de zi. Taxi pana la Pipera, iar targuiala si tiganeala pe 10 roni, care sa ia, care sa dea. Pe cartela de metro scrie deja mare: CONT 0. Stiam! In fine Unirii, sapte statii de tramvai si ajung acasa. Dar nu te grabi! Tramvaiul se poate defecta, nu? Pai dece nu ar face-o! Doar mai ai ceva bani de taxi sau nu… Si astepti alt tramvai, alta masina. Dar suntem totusi prea multi si ai doua alternative: mersul pe jos sau… din nou tiganeala la taxi. Ca mai nou, de cand deschid geamul si intrebi daca sunt liberi, raspunsul nu mai e “da”, ci… 10 lei. Oriunde cu placera, dar daca dai 10 lei! (Asta ar trebui sa fie un slogan!) Si intrebarea e acum… Ii ai? Ii ai in fiecare zi?? Esti dispus sa-i dai? Da, daca nu te asteapta un copil acasa sau un parinte bolnav… Ca altfel, o iei pe jos! Imi spunea mi-e bunica-miu cand eram mica o poveste cu un magar, mi-e ciuda ca nu mi-o amintesc pe de-a–ntregul, dar stiu ca era o vorba in poveste: “Caca-te Magare bani!” Cam asa am ajuns si noi! Caca-te Magare bani, ca fara bani esti un om mort! Si nu prea stiu de ce ca doar toate fac doar… 10 lei! :) Promit ca intr-o zi am sa-mi uit portofelul acasa! Sa vezi atunci aventura! Oare ajung la birou??? Mancarea si tigarile nu le iau in calcul, ca pot sa ma abtin, dar transportul??!! Si macar daca ar fi decent! :( PS: Recunosc ca sunt “pornita”! :(