Nebunule frumos…

… mi-e mintea si o parte din suflet la tine… la tine in masina, in pat, in baie, langa sticla de parfum, intre costumele si camasile tale viu colorate, aproape de pielea ta aramie si respiratia calda ce ma mangaia pana dimineata tarziu… … mi-e dorul aproape de varful cutitului pentru ca doare… Si cand rup filele din calendar parca ma patrunde varful cutitului si mai tare, atat de tare inca simt in adancul meu venin… … mi-e gandul la vorbele tale staruitoare in noapte si dimineata prea tarziu…. … mi-e trupul prea rece, prea dornic si prea avid de dorinta, de posesivitatea si gelozia ta de nebun indragostit de unica femeie de pe pamant… … mi-e inima aproape de a ta? Ce ai facut cu ea nebunule frumos? O mai ai? Ai aruncat-o pe undeva! Daca “da” arunc-o acolo, aproape de tine, acolo pentru ca ea vrea sa te auda, sa te vada, sa te simta, sa te doreasca, sa te iubeasca… sa te ierte de fiecare data! Te doresc cu mintea, cu o parte din suflet, cu dorul, cu gandul, cu trupul, cu toata inima…