Acest sfarsit de saptamana am vrut sa mi-l petrec acasa, la mine acasa in pat relaxata si sa joc, doar sa ma joc asta vreau ca am gasit niste jocuri dragute aici http://www.xjocuri.com/jocuri-cu-pisici.html, si asta pentru ca de cateva saptamani bune sunt tot pe drumuri.
Tutunul bata-l vina a fost singurul care m-a scos cu nasul un pic la aer. In timp ce trageam din tigara priveam peisajul asta ruginiu de printre blocuri care devine din ce in ce mai saracacios in viata si culoare.
Prin iulie cand arsita aceea abia ma lasa sa respir spuneam: “mi-e dor de iarna!”, cu aerul conditionat pornit la maxim, tin minte ca atunci ma jucam multe jocuri in doi. Acum fiecare om are ciudateniile lui, si desi recunosc ca nu am fost niciodata o admiratoare a anotimpului rece, anul acesta, in plina vara, chiar imi doream enorm sa simt zapada alba cum imi scartie sub bocanci, sa imi simt mainile inghetate si fata uscata de ger. Nu mi-as putea explica de ce imi doream asta…
Nu cred ca vom mai simti noi vreodata iernile copilariilor noastre, cu atat mai putin pe ale bunicilor si parintilor nostri.
Imi amintesc de tata care imi spunea ca in Saveni de Ialomita zapezile ajungeau pana la gard, ca abia vedea pe geam ce se intampla afara (daca se intampla ceva) si ca atunci cand faceau poteca de la usa casei pana la drum totul devenea asurzitor. Senzatia aceea pe care o da zapada abundenta. Te simteai inconjurat de o imensitate alba…Frumos!
